Despre mine

Fotografia mea
atunci când m-am născut, o zână a lipsit... şi nu pot să vorbesc mult. doar despre mine. Ca defecte ce le am, perfectionismul ma chinuie, prostia ma indispune, nemernicica ma instiga. privind in jurul meu am dedus o teorie: La inceput a fost...prostia. Asa se explica numarul atat de mare in lume, de adepti ai acesteia.

luni, 27 ianuarie 2014

Moment 0

Ne-am nascut sub semnul mortii. 
Asta, da-i adevarat!
Caci, au fost, suntem si vor fi;
iar noi avem acum
Ceea ce altii ne-au lasat!

O minciuna este insa, libertatea!
Sau mai bine spus
sfant nu poate fi oricine.
Dar avem o datorie fata de cei ce vor veni
dupa ce noi deja vom fi apus...

miercuri, 14 noiembrie 2012

Reflectii dupa un curs de matematica :))

Pornind de la afirmatia "Matematica poate fi ori foarte usoara, ori foarte grea", voiam sa ajung la concluzia ca iubirea poate aduce ori fericire, ori suferinta... Dar de ce suferinta? Suferinta apartine intunericului pe cand iubirea e divina.Cele doua stari sunt incompatibile, deci era sa fac o mare greseala calculand sentimente!

joi, 1 noiembrie 2012

Din categoria aforisme-vladr

Vointa- sa apari atunci cand nimeni nu te mai asteapta.
Intelepciunea- capacitatea sa faci diferenta intre esenta si aparenta in momente tensionate.

sâmbătă, 18 august 2012


VIAŢA E SIMPLĂ!
                                      Vlăduţ Ruginosu,
absolvent -  promoţia 2011

          "Viaţa e simplă. Faci alegeri şi nu te uiţi înapoi”. Este o replică dintr-un film pe care l-am văzut recent.  Ajunsesem într-un punct din viaţă în care mintea îmi era dominată de ideea incertitudinii asupra drumului pe care l-am ales în viaţă. E bine că sunt aici? Asta voiam să fiu? Ce se întâmpla dacă alegeam altceva? De exemplu, un alt liceu, o altă facultate, un alt oraş în care să merg la facultate… Din dorinţa de a mai scăpa de aceste întrebări, am început să caut nişte filme la care să mă uit, să mai văd şi alte experienţe de viaţă. La un moment dat, am văzut un titlu de film ce mi-a stârnit interesul, un film despre curse de maşini. Eram convins că, acolo, nu voi găsi altceva decât întreceri de maşini, gândind că aceasta e partea  interesantă. După ce l-am văzut, aveam răspuns la întrebările mele. Oricare dintre noi, oamenii, ajungem în acest punct în viaţă, în care medităm asupra destinului. Dacă ne uităm mai bine la traseul vieţii, vedem că e alcătuit numai din decizii. Acestea sunt luate la întâmplare, gândite de cineva mult timp, sau mai puţin.
Sunt oameni care sunt caracterizaţi după activitatea în care aleg să profeseze: doctori, profesori, sportivi, poliţişti etc. Înainte de a privi ce fac, trebuie să vedem că sunt toţi oameni, că fiecare a luat decizii, mai grele sau mai uşoare, pentru a fi ce este. Nu este uşor pentru nimeni să străbată prin viaţă, să devină cine îşi doreşte cu adevărat. Sacrificii, examene, reuşite, nereuşite sunt traversate de fiecare persoană. De exemplu, examenele, sunt de mai multe feluri. În afară de cele propriu-zise, cum ar fi bacalaureatul, admiterea, licenţa, mai sunt şi alte examene întâlnite frecvent: examene psihice, morale, logice. În urma acestor examene, rezultă  profesia. În fiecare profesie există personalitate şi caracter.
Se mai întâmplă, uneori, ca o persoană să îşi schimbe calea pe care merge. Alege brusc altceva şi, majoritatea dintre cei care cunosc acea persoană, o întreabă de ce. “Stele care cad nu pier/… se duc pe un alt cer” îmi revin în minte versurile formaţiei Taxi. Indiferent de ceea ce alegem să facem, drumul vieţii noastre este alcătuit din decizii. Şi, cel mai important lucru e să luăm deciziile care alcătuiesc un drum în care să nu uităm de noi şi pe care să mergem cu încredere,căci aceea este adevărata cale.     [pagina din revista <<Roata Soarelui, Ediția 2012]

vineri, 23 martie 2012

Stare de mahmureală

Primii pași, tiptil, tiptil,
i-am făcut în grabă mare,
cât târâș, cât în picioare
la sticlă, făcea cu ochiul!
Și-mi era așa de sete!
Mi-a plăcut de mic copil!

Mi-am legat sticla de gât
și-am băut cu vrednicie
din licoarea amăruie.
Și îndată m-am zbârcit.
Mai gâlgâi o-nghițitură…
Am murit de băutură.

Între patru scânduri late,
cumințel, culcat pe spate,
privesc sticla buclucașă…
Aș mai bea un pic din ea,
dar nu mă pot ridica.                                                   

E timpul de rugăciuni…                


luni, 19 martie 2012

Une heure

Le temps passe auprès de moi
Mon radar n'est pas réglé
Pour établir la vitesse du temps absolu.
Je tourne
trois millions trois tours par seconde
au tour du centre de l'univers ou
peut-être l'univers,
tourne autour de moi.
Et moi, je ne comprends pas
où, quand et comment
J'ai perdu une heure.
Voire soixante minutes
ou trois mille six cents secondes,
clé de mon destin.
J'essaye de fouiller l'infini,
en renversant des planètes dans l'océan;
le soleil sur tout ciel,
se cache dans un trou noir…
Et mon crayon se termine
en faisant calculs de limite,
à une équation simple;
le résultat est toujours
une constante c
c égal, situation sans résultat.
 
Je sais
- même si vous n'êtes pas d'accord
que le temps
ne peut pas guérir tous.
Mais il est possible que je trouve,
une heure perdue,
ou
au moins, trouver la fin de moi.  


Tradusa de Nistor Gabriela.Iti multumesc mult, Gabriela!

O oră

Timpul trece pe lângă mine,
radarul meu nu e setat
să fixeze viteza timpului absolut.
Eu mă învârt
cu trei milioane trei rotaţii pe secundă
în centrul universului, sau
poate universul
se învârte în jurul meu.
Şi nu înţeleg
unde, cum şi când
am pierdut o oră.
Adică şaizeci minute
sau trei mii şase sute secunde,
cheia destinului meu.
Încerc să răscolesc infinitul,
răsturnând planete-n ocean;
soarele de pe oricare cer,
se ascunde într-o gaură neagră…
Iar mie mi se termină creionul
făcând calcule cu limită,
pentru o ecuaţie simplă;
mereu îmi dă rezultatul
o constantă c.
c egal, situaţie fără rezultat.

Eu ştiu,
chiar dacă nu eşti de-acord
că timpul
nu le poate vindeca pe toate.
Dar poate voi găsi,
o oră pierdută,
sau
măcar să îmi găsesc sfârşitul.