Stare de mahmureală

Primii pași, tiptil, tiptil,

i-am făcut în grabă mare,

cât târâș, cât în picioare

la sticlă, făcea cu ochiul!

Și-mi era așa de sete!

Mi-a plăcut de mic copil!

Mi-am legat sticla de gât

și-am băut cu vrednicie

din licoarea amăruie.

Și îndată m-am zbârcit.

Mai gâlgâi o-nghițitură…

Am murit de băutură.

Între patru scânduri late,

cumințel, culcat pe spate,

privesc sticla buclucașă…

Aș mai bea un pic din ea,

dar nu mă pot ridica.                                                   

E timpul de rugăciuni…                

Une heure

Le temps passe auprès de moi

Mon radar n'est pas réglé

Pour établir la vitesse du temps absolu.

Je tourne

trois millions trois tours par seconde

au tour du centre de l'univers ou

peut-être l'univers,

tourne autour de moi.

Et moi, je ne comprends pas

où, quand et comment

J'ai perdu une heure.

Voire soixante minutes

ou trois mille six cents secondes,

clé de mon destin.

J'essaye de fouiller l'infini,

en renversant des planètes dans l'océan;

le soleil sur tout ciel,

se cache dans un trou noir…

Et mon crayon se termine

en faisant calculs de limite,

à une équation simple;

le résultat est toujours

une constante c

c égal, situation sans résultat.

 

Je sais

- même si vous n'êtes pas d'accord

que le temps

ne peut pas guérir tous.

Mais il est possible que je trouve,

une heure perdue,

ou

au moins, trouver la fin de moi.  

Tradusa de Nistor Gabriela.Iti multumesc mult, Gabriela!

O oră

Timpul trece pe lângă mine,

radarul meu nu e setat

să fixeze viteza timpului absolut.

Eu mă învârt

cu trei milioane trei rotaţii pe secundă

în centrul universului, sau

poate universul

se învârte în jurul meu.

Şi nu înţeleg

unde, cum şi când

am pierdut o oră.

Adică şaizeci minute

sau trei mii şase sute secunde,

cheia destinului meu.

Încerc să răscolesc infinitul,

răsturnând planete-n ocean;

soarele de pe oricare cer,

se ascunde într-o gaură neagră…

Iar mie mi se termină creionul

făcând calcule cu limită,

pentru o ecuaţie simplă;

mereu îmi dă rezultatul

o constantă c.

c egal, situaţie fără rezultat.

Eu ştiu,

chiar dacă nu eşti de-acord

că timpul

nu le poate vindeca pe toate.

Dar poate voi găsi,

o oră pierdută,

sau

măcar să îmi găsesc sfârşitul.

Momente de adevăr

Sunt momente în viaţa mea

când înţepenesc şi nu mă pot mişca;

un chin se iveşte din adâncuri venit,

fiinţa-mi cuprinde sunt încremenit.

Sufăr de sete lâng-o fântână;

soarele arde dar nu e lumină;

Voci din infern şoptesc necontenit,

şoptesc şi eu, căci glasul mi-a pierit.

Pe trup cicatrici apar şi rămân;

rănile-s tratate cu venin.

Un suflet bătrân stă captiv, resemnat,

în trupul unui tânăr nevinovat.

Prin adâncul fiinţei vâjâie vântul;

harpoane de ceaţă-mi urmăresc gândul;

inima mi se transformă în gheaţă.

O viaţă de om îmi trece prin faţă.

Plouă în suflet, nori negri s-adună,

n-am loc să m-ascund, vine furtună.

Haosul domneşte, furtuna a-nceput...

Prin întuneric m-am rătăcit.

În jurul meu fulgerele fac lumină,

la tot pasul fulgeră şi tună;

din mijlocul furtunei să plec am vrut,

dar m-a lovit un trăsnet şi am căzut.

Vulturul sorţii din viaţă-mi ciupeşte;

sufletul se zbate şi mă jeleşte.

Aşa mă chinuiesc, în locuri pustiite, 

în locuri ce n-au fost şi nici vor fi găsite...