O oră

Timpul trece pe lângă mine,

radarul meu nu e setat

să fixeze viteza timpului absolut.

Eu mă învârt

cu trei milioane trei rotaţii pe secundă

în centrul universului, sau

poate universul

se învârte în jurul meu.

Şi nu înţeleg

unde, cum şi când

am pierdut o oră.

Adică şaizeci minute

sau trei mii şase sute secunde,

cheia destinului meu.

Încerc să răscolesc infinitul,

răsturnând planete-n ocean;

soarele de pe oricare cer,

se ascunde într-o gaură neagră…

Iar mie mi se termină creionul

făcând calcule cu limită,

pentru o ecuaţie simplă;

mereu îmi dă rezultatul

o constantă c.

c egal, situaţie fără rezultat.

Eu ştiu,

chiar dacă nu eşti de-acord

că timpul

nu le poate vindeca pe toate.

Dar poate voi găsi,

o oră pierdută,

sau

măcar să îmi găsesc sfârşitul.